Top horror 2015

Eram dator cu un top horror 2015 și iaca, aciela este. 30 de filme, o mențiune de onorabilitate, ceva considerațiuni general valabile despre cum fu genul horror în 2015 și 3 mizerii care se cer flegmate, nu lăudate.

Top horror 2015 a sosit. Pentru că e sezonul, pentru că m-am distrat destul de mult peste perioada #fieca cât să nu am timp de adunat, văzut, considerat, cum trebe. Este vremea aceea, când unii se duc înapoi la job-uri și dau zăpada și plm, ce-or mai face oamenii care tre să iasă din casă pe vremea asta. Deci mi-am terminat și io vizionările. Decât alea de pe zona groază și mister. ce-am concluzionat este la modul următor: stăm foarte prost la body horror (deși la tot bodyfascism-ul și spornosexualizmul actuale avem nevoie maximală de mai mult body-horror). Nasol moment pentru filmele cu zombie (care au devnit ceva calibrat și aseptizat pentru masele de gherțoi și femeiuști sensibile), câteva filme ok-ish cu vampiri și variație foarte multă. Dar capodopere puține. Cuvintele cheie pentru 2015 au fost neo80s, meta-slasher și mumblegore. Asta pentru că au fost și trendurile cele mai emergente pe zona de film de groază.

Mențiunea de onorabilitate se acordă filmelor Parasyte și Parasyte 2 și Attack on Titan. Pentru că FX-uri geniale și mai nimic altceva. Dar arată suficient de bine cât să merite văzute.

Parasyte

Parasyte

Cele mai mari mizeii la care toată lumea a pus botul sunt: Crimson Peak ( vomă ratată din orice punct de vedere) It Follows (aceeași poveste despre cum fututul e rău și duce la moarte pe care de la Halloweenu lu Carpenter tot o clemfăne imbecilii, regie eficientă dar zero nuanțe și minus 15 pentru originalitate) și What We Do in the Shadows (labă ân cur pentru cei mai lipsiți de umor hipsteri).

30. The Town that Dreaded Sundown 

The town that dreaded sundown

The town that dreaded sundown

Într-un orășel unul îi hăcuie pe unii: pentru că asta s-a întâmplat și într-un film 1976. Care este capodoperă și care este un pretext luat la meta în filmul nou. Din zona de remake-uri am 2 pe topul ăsta. Dar TTTDS e mai interesant prin raport cu primul film. Și pentru niște alegeri foarte estetice (pe care nivelul vizual al primului film le impunea). E mitologie și mitologizare și meta cum fac filmele horror bune (de la Nightmare on Elm Street încoace).  Finalul complet batshit crazy e cam nemulțumitor dar am zis, e ceva foarte bine ți extrem de intersant apropos de filmul ăsta.

29. Spring

spring

spring

Un puțoi american aflat la deprimeu se duce prin Italia și tot dă târcoale unei italience care este un amestec de vîrcolac, vrăjitoare, vampir și caracatiță. Mai mult film de dragoste decât film de groază, dar foarte just făcut din scenariu și regie și chiar și actorie. Plus maxim pentru că are și bodyhorror. Ca minus personal, no tentacle sex și-ar fi fost frumos să aibă o secvență de tentacle sex.

28.  Howl

Howl

Howl

Ceva gen Sechestrați în tren de către vârcolaci. Nimic nou, dar formula e aplicată cu fler și cu gore și cu vârcolaci memorabil machiați și filmați. Fix genul de film care-ar trebui să fie standard, nu excepție. E atât de classic că-i dulce.

27. Bone Tomahawk

bone tomahawk

bone tomahawk

Western + cannibal movie. Nu pare cea mai elegantă combinație, dar e servită fix cum trebe, cu scenariu bun și cu personaje bine scrise și jucate. De fapt nu-i chiar horror, dar e un horror bun. Poate tocmai pentru că odată ce virează în canibalism o face cu foarte mult fler. Apropos de canibali, să știți că Green Inferno nu-i prost. E pur și simplu hommage și derivativ și cinic apropos de personajele lui.

26. Cooties

cooties

cooties

Un fel de KFC tocmai ce-a transformat în zombie hiper-activi toți plozii dintr-o școală generală. Șoc și găoază! N-o să-ț vină să crezi în câte moduri pot fi exterminați rahații ăia mici! Prima din cele 5 comedii de groază din topul ăsta. A fost un an ok pentru comediile de groază.

25. Ni le Ciel, Ni la Terre (aka The Walkhan Front)

Ni le ciel ni la terre

Ni le ciel ni la terre

Atunci când nu se duc prin Africa, la futut de copii și menținut de pace bravele trupe UN franceze se duc prin Afganistan, la evident, futut de copii, menținut de pace și mai ales la dispărut fără vreo explicație. Filmul ăsta făcut doar din atmosferă se preocupă doar de partea cu disparițiile misterioase. Faza e că staționați pe pământurile lui Alah soldățoii francezi cum adorm, cum au dispărut. Dacă îi mănâncă pământul sau dacă îi fac kebab talibanii, aceasta este întrebarea. Răspuns nu se oferă, dar filmul e chiar genul ăla de experiență hipnotică din liga Picnic at Hanging Rock. Cu barăci în loc de pension, soldați în loc de vulvițe în danteluțe și cu suspans la fel de opresiv, dar ceva mi puțin psichedelizat.

24.Unfriended

unfriended

unfriended

S-au apucat și americanii să facă filme cu fantomuțe furibunde ale unor gunoaie care au murit de sinucidere și vor răzbunare DIN MEDIUL VIRTUAL. Nu-i primul (Ring-urile au inițiat chestia) nici cel mai bun (primu Ring american e mai bun decât orice japonezism pe acestă temă) dar are cel mai mult tupeu. Adică  filmează nonstrop un ecran de mac cu chatul asasin deschis, inchis, fluctuat de muizmele fantomuței.  Și funcționează impecabil, firearaldreacu de regizor talenat la făcut suspans din căcat adolescentin. Că veni vorba, e cam excelent scenarizat căcatul adolescentin și discuția despre cât de mult e băgat bullyingul în cultura americană și cât de ofertat e ca subiect tre să includă și Some Kind of Hate. Un film la fel de eficient dar și mult mai iritant, care totuși ia în colimator și statusul de persoane isterice și mâncătoare de căcat care sunt ăai de cad victime ale selecției naturale și se sinucid în adolescență.

23.  Last Shift

Last Shift

Last Shift

O jună polițistă este bântuită de prezențele fantomatice ale unor sectanți staniști. într-o secție de poliție goală. Trebe să remarc că regia e brici și că ține pe linia de plutire un scenariu prost atunci când nu e b-anal și mediocru atunci când nu e penibil. Așa ar trebui regizate filmele de groază și mister. Simplul fapt că mi-l aduc aminte aproximativ cadru cu cadru zice multe despre cât e de bine făcut.

22. Stung

stung

stung

Ca Black Sheep, doar că are viespi în loc de mouton-garous. Foarte frumos, foarte decent, incredibil de old-school și ce să vezi, cu ceva surprize din gore și scenariu. Dincolo de demențele cu mațe și mutații, un scenariu capabil să facă ceva foarte eficient din toate chestiile reciclate și derivate pe care le adună în prima parte.

21. The Curse of Downers Grove

Curse of Downers Grove

Curse of Downers Grove

De ceva vreme la fiecare final de an școlar câte unu din absolvenți o mierlește într-un mod oribil. Toată pizdimea e terorizată de ”blestem” mai puțin Chrissy care e terorizată de pulărăul care-a încercat s-o violeze și pe care l-a lăsat fără un ochi. Scenariu scris de Bret Easton Ellis, deci WOW total. Regia decât corectă, dar miza (lucrurile nasoale și reale, mult mai periculoase decât orice blestem) servită impecabil. Un film care face corect și chiar sclipicios absolut tot ce ratează It Follows din formula scenaristică desuet-labagistă.

20.  Poltergeist

2015

2015

Suspans făcut din cameră, nu din montaj. Cadre lungi și opțiuni vizuale nedemontabile. Mult mai bine decât 95% din filmele de groază actuale.

19. POD

POD

POD

Așteptări destul de mici dar surprize destul de mari. POD e despre doi frați care duc să vadă ce gărgăuni are al 3lea în căpățâna lui defectă. Ei bine frățiorul și surioara află că dementul familiei se crede spionat de armată și extratereștrii și că are pe cineva (sau un ceva) captiv în subsolul cabanei de pe malul lacului. Ce să fie, ce să fie? Intersecție  de mumblegore (gen Resolution, foarte viabil film) cu paranoi extraterestre gen X-Files și ceva psihoze veritabile maximal ca în Altered. (doamne, ce chef aș avea să revăd Altered). Nu ceva incredibil de original, personajul pizdă care nu face decât să urle nu ajută prea mult, nici curentul care cade fix când ar cădea în orice mizerie de scenariu DAR a fost delicios și delectant.

18. Styria

Styria

Styria

De prin 2000 tot mai încearcă vrunu să dea un neo-giallo valabil stilistic și solid din textură. Rateurile sunt multe și majoritatea jenante (Horsehead și Drownsman, the Editor și The Duke of Burgundy  sunt tentativele flatulate în 2015 pe post de neo-giallo, de cretinii ăia doi cu Amer și Culoarea de căcat a lacrimilor care-ți curg din pizdă nici nu vreau să-mi aduc aminte), un Beyond the Black Rainbow se întâmplă odată de 10 ani, Mario Bava e mort.

Da iete că s-a întâmplat să le iasă un neo-giallo foarte valid tocmai lu Mark Devendorf și Maurio Chernovetzky. Exact, cine PLM snt ăștia? Nu am nici cea mai vagă idee de unde au apărut dar au combinat la modul optim castelul în ruină cu pizdele lezbicioase, fresca secretă cu sătenii ciufuți din cețuri și statuile cu vampirizmul. Le-a ieșit ceva cu narativ (dar fără logică) care e cel mai apropiabil de Jean Rollin (dar lipsit de supradoze de saphism și voaluri vampirice) și de oeuvre-ul 80ist al lui Lamberto Bava. Deci Mdap, superb, senzual, decadent și decăzut. Un cameraman mai cu talent ar fi fost util, opinez eu. texturile este foarte sărace, dar se compensează finalmente cu impresia de ansamblu.

17. The Witch

The_Witch

The_Witch

Teroare insidioasă picurată expert și din scenariu și din atmosfere. Din imagine, un rapel foarte foarte admirabil înspre maeștrii pictori din Țările-de-jos. Un subiect evident (s-au psihozat talibanii lu doamne-doamne sau îi paște ceva nasol, acolo la puleni pe baltă, pe la 1600+?) servit cu multă finețe și extrem de mult sub-text. Cam capodoperă dacă nu ar finalul xeroxat din labagismele lui Bulgakov. Cu finalul ăla cu tot, The Witch rămâne un film superb la privit și eficient la suspans.

16. The Final Girls

the final girls

the final girls

Un slasher care să fie extrem de meta? Păi de la Nightmare on Elmstreet 7 pân la Scream s-au tot făcut. S-a putut și la modul mai superb și profund (The Cabin in the Woods) și la modul decât ironic dar eficient și super-umoristic (Tucker&Dale VS Evil). The Final Girls scurmă iar în decompozeul slasherului (cel mai muist gen cinematografic al horrror-ului, egalabil doar de către found-footage în scârnăvie și formule devenite dogme) dar scoate din moloz o comedie suspect de sufletistă. Un grup de fani ai unei serii de slashere cultissime organizează o vizionare aniversară pentru filmul lor mult-iubit (care e o vomă gen Friday the 13th) și după un incendiu se trezesc captivi în filmul adorat. Acolo unde dacă stai în țâțele goale vine maniacu să te hăcuiască și orice nu este o zdreanță himenoasă crapă.  Regulile le știu și ei, dar cât pot să intervină în decursul filmului nu le este cunoscut. Nici cum vine un flash-back peste tine nu le este foarte clar, dar vor afla.

15. The Visit

the visit

the visit

Wow. Shyamalan încă mai poate. De data asta poate foarte bine și ăsta e un comeback de zile mari. De la The Village (2004) încoace nu mai scosese ceva Bun din el (deși mie-mi place și Lady in the Water, că nu sunt snob) Formula pentrru The Visit pare abjectă (found-footage din vacanța la bunicul și bunica) dar cât poate face Shyamalan din ea!  Teroare în stare pură pentru că ceva este extrem de în-neregulă cu moșu și cu baba. E comportamentul ciudat de oameni bătrâni? Vreo demență, ceva Alzheimer? Sau ceva și mai fucked-up de atâta?

Suspansul și terorile sunt fabulos de lejer executate, și fazele terifiante sunt toate teribile, dar fiecare în direcții complet opuse. De la vrăjitorie la extratereștrii și de la posesii demonice la senilitate rampantă se pot găsi oricând în film surse posibile ale bizareriilor. Chestia excelentă este soluționarea, mult prea down-to-earth pentru un ahtiat după twisturi aproape improbabile ca Shyamalan.

14. Darkness on the Edge of Town

Darkness on the edge of town

Darkness on the edge of town

o liceancă pasionată de tir sportiv trebuie să-și răzbune sora pe care cineva a lăsat-o să moară cu gâtul tăiat într-o toaletă publică. Lângă răzbunătoare este, confidentă, prietenă și complice la răzbunare nimeni alta decât autoarea omicidului. Patrick Ryan aruncă în aer toate mizele thriller-ului fix din primele minute ale filmului și își pune cele două protagoniste să facă surf pe un val de violențe și crime. Duduile sunt concomitent și zdrențe malefice și victime ale societății și lezbicoase cu sfert de măsură. Ce dreacu poți să ceri mai mult de la un thriller de limbă engleză în 2015?

13. The Hallow (aka The Woods)

the Hallow

the Hallow

Schema e veche: cuplu cu plozi în casa din pădurea infestată cu ceva. Vai, să salvăm foetusu! Dar The Hallow e bine scris (are niște personaje mult mai logice și credibile decât ar fi de așteptat) foarte bine regizat și creaturile/mucegaiurile sunt de efect maxim. A nu se confunda cu The HOllow. A se compara cu Splinter, We Are Still Here și Deep in Darkness.

12. Goodnight Mommy

goodnight mommy

goodnight mommy

S-a apucat femeia lu Ulrich Seidl de făcut filme. Ce-a ieșit e atât de stilish că mustește de oroare și atât de rece că dă frisoane. Doi frați gemeni încearcă să înțeleagă care-i treaba cu mămica lor, proaspăt întoarsă dintr-o clinică de chirurgie plastică. Dacă sub bandaje e de fapt altcineva? Miza ar fi care cedează primu: mămuca sau plodu? Cică de fapt remake după Tale of Two Sisters (pe care eu tre să-l revăd ca să-mi dau cu părerea în acest sens). Și cumva similar cu The Boy, care sincer nu-i chiar un must dar face câte ceva bine pe aproape aceiași parametri. În mod minunat fix pe cât de rece și psycho e și nenea Seidl, deși la Goodnight Mommey alura vizuală e muncită din greu, nu intuită la milimetru.

11. Strange Blood

strange-blood-

strange-blood-

Un savant inventează anti-virusul perfect. încapsulat într-o masă de țesuturi care pot să facă anitcorpi pentru ORICE. Creatura din acvariu îl infectează cu ceva pe savant și Body-Horror cu majuscule. Dacă de la celulele noi individul devine supra-om, vampir sau pur și simplu dement, asta e discuția și miza fundamentală. Suficient de sick și visceral cât să merite toate aclamațiile și-o revizionare. Tot pe body horror a mers și Contracted II. Sincer, dacă nu ar fi eterna formulă cu sexul ucide, ar fi intrat și ăla în top. Că face destule chestii pe vizual și necroze.

10. Be My Cat: A Film for Anne

be-my-cat-a-film-for-anne-

be-my-cat-a-film-for-anne-

Found-footage glorios de meta(fizic) cu un tip mai de la țară care ar vrea  s-o bage în filmului lui pe nimeni alta decât famozissima actriță Anne Hathaway și care până una-alta intervievează și hăcuiește actrițe locale, nefamozissime pe piața mondială de carne tunată și turnată în latexuri. Dispozitivul e pueril dar funcționează incredibil de bine și mdap, toate subtextele sunt de calibru maximal. Unde se termină foametea de faimă și începe de fapt actoria? cât din creierul actoricesc este îngropat în prostie și cât din el este de fapt virusat de fame-whoring?

Pe aceeași temă și în același format mai sunt de văzut Do You Like My Basement? și Creep (mai nou dar cam over-rated, mumblegore din nou).

09. Bunny, the Killer Thing

Bunny the Killer Thing

Bunny the Killer Thing

Am zis c-a fost un an bun pentru comediile horror, da? Demență mai dementă decât asta este foarte greu de găsit. Horny yeti goes on murderous sexual rampage. Devastare totală. Și vaginală și oculară și umoristică.

08. #horror

#horror

#horror

Al 2lea giallo reușit din 2015. E un miracol că există, este și mai miraculos că va exista și al 3lea neo-giallo în topul ăsta. Autoare este o fostă gagică de-a lui Wes Anderson (și a altor regizori mai puțin notorii) care s-a decis că după atâtea arte conceptuale și după atâta pulă de artist ar putea s-o dea pe regie de film. A dat-o suspect de bine într-un film care-și asumă riscul de-a fi rupt în 2: o parte e cu cablajul la new media al unor pizdoiace de bani gata (bucată cam iritant-experimentală, cu texte și ecrane de telefoane filmate, că cyber-bullying-ul e o miză cumva adiacentă) și partea ailaltă dusă vizualmente înspre ce era mai frumos în Italia anilor 70, respectiv giallo.

Subiectul există, ba chiar prezintă cam mult scenariu pentru un giallo standard. O petrecere de pizdipoance  ia o turnură foarte urâtă când ura și geloziile atacă creierașele mici și suncile rozalii, mai ales că este a killer on the loose prin păduri. Prințesucile se dovedesc a fi bine scrise și al dreacu de credibil jucate de niște boarfe de bani gata de prin familii cu imperii financiare ( o curvă face filme despre niște curviștine exterminate în care joacă niște curviștine exterminabile. sau poate o femeie care fute regizori pănâ ajunge și ea regizoare nu-i deloc curvă, hah-ha, regia se transmite prin spema cui trebe, hai sictir cu avem nevoie de mai multe femei regizoare, ca să lămurim și problema asta).

Singurul horror împins din PR înainte de reviste precum Elle și Vanity Fair, că deh, sunt acolo copilițele din 1% și ce-ar face revistele astea dacă ar rata ocazia de-a păpa căcatu cui trebe. Also, nu-i proastă zdrența, a pus campanie de hămăieli anti-bullying la Cannes. Da, al dreacu să fiu, mi-a plăcut înainte să știu toate curvelile autoarei și toți arborii de familiei de la zdrențele alea mici, deci PLM, asta nu-l face automat un film prost. Dar e un semnal de alarmă, faza asta cu ”mai multe regizoare!” e croită în principal ca să dea un hobby respectabil la femei cu mulți bani sau cu multă poftă de pulă artistică.

Într-un fel detest tot ce spune existența filmului ăstuia despre societatea în care trăim.

07. Voices

the voices

the voices

Povestea este simplă, sinistră, dubioasă și înduioșătoare: un trechea-berchea schizofrenic proaspăt ieșit de la zdup este angajat la o fabrică și în ciuda eforturilor lui de-a fi băiat bun hăcuiește o demoazelă. Întreaga aventură criminală o discută cu pisica și câinele lui, care-i vorbesc. Am zis că-i schizofrenic da? După cum era de așteptat pisica este un asshole care o arde nihilist, cu accent gros de scoțian iar câinele este ăla mereu supportive și  cretin. Asta sună și arată a hibrid de Extract și Maniac și chiar este așa ceva. Doar că este mult mai mult și mult mai fucked-up decât ar fi de crezut.

Asta tot cu regizoare femeie (Marjane Satrapi, aia cu Persepolisu), dar netrecută prin puli pentru statusul ăsta.

06. Deathgasm

deathgasm

deathgasm

Mi-era greu să cred că se poate să existe în același an cu Bunny the Killer Thing ceva la fel de batshit crazy, dar se poate. Deathgasm, care face mișto și de rock și de satanisme, și de burghezia demonizată care se cere exterminată cu o colecție de dildouri. O piesă demonică de rock transformă o întreagă suburbie în posedați demonici care vor să lichideze trupa de rockeri intitulată Deathgasm. Ca să nu cânte din nou, pe revers piesa, chestie care ar transmite demonii înapoi în iad. Sau cam Așa ceva. De fapt și de drept Deathgasm e un film cu zombie deghizat în comedioară cu demoni și muzici rock. Funcționează ca un film cu zombie, se mișcă din scenariu ca un film cu zombie, e la fel de fresh ca un film bun cu zombie. Coup de coeur total, comedia de horror anului 2015.

05. The Stranger

the_stranger

the_stranger

Un tip s-a întors după o absență lungă ca să-și localizeze fosta iubită. își descoperă fiul și are de-a face cu un polițai corupt și-o bandă de bullies locali. Deși 100% pămpălău individul nu-i chiar om. FRUMOS. Finalmente un horror cu idei, mize, estetici. Și ceva emoții.

04. Welp (aka Cub)

WELP (4)

Se pricep belgienii ăștia la făcut filme cu copii. Chiar și filme horror cu copii. Welp (aka Cub) ia un grup de cercetași, doi supervizori și-o supervizoriță și-i duce în pădure, la tabăra morții. Unde chiar se va muri en masse. Pentru că niște localnici s-au defectat la cap după ce-au fost închise minele. Și au așa, o antipatie demnă de The Hills Have Eyes pentru orice fel de vizitatori.

Ce face excelent Welp este amestecul de nasoleală și ceva umor. Asta iese pentru că fiecare din personaje sunt foarte ok și foarte convingătoare, chit că sunt ăia mai bullies, ăia mai lucizi sau plodul cu mască de lemn care bântuie prin subterane miniere și fonduri forestiere.

03. Wyrmwood

Wyrmwood

Wyrmwood

Pentru filmul cu zombie ăsta este ce-a fost Mad Max 4 pentru filmul cu mașini. Genial, superb, vintage, cu ceva coae și imagini memorabile. Tot australian, firearaldreacu.  Filmul e delicios de debil și sublim de visceral. SPLATTER, baby, nu CGI. Ceva atât de dus că pare-a fi unul din filmele alea pe care le-ar fi scris prost Lucio Fulci și terminat bine Bruno Mattei (Zombi3, doh).

02. Bound to Vengeance

Bound to Vengeance

Bound to Vengeance

Deci nu sunt deloc fan al filmelor cu female vengeance, dar ăsta e SUPERB. O duduiță scapă din captivitate și-l ia ostatic pe nenea care-o păzea. Ca să le elibereze pe alelte captive. Vrând nevrând va de un final dea dreptul coreean de feroce. Violențe maxime. scenariu impecabil. Gore și total eclipse of the cunt. Doream să zic heart.

Reservoir Dogs meets Pawn Shop Chronicles, cam atât de dement e filmul ăsta.

01.The Revenge Channel

revenge channel

revenge channel

Cu Revenge Channel m-am întâlnit complet întâmplător, la selecția de TIFF. Mi-a plăcut suficient cât să-mi fac timp să-l revăd pe ecran mare. Și uite că de-atunci încoace tot m-am gândit la el. Cel mai giallo film posibil este japonez, confuz, conspiraționist, pornește din punct fix și se duce în absolut toate părțile. Deci 3 looserițe sunt singurele venite la celebrarea a 10 ani de la terminarea liceului. sau a școlii generale, e greu de zis la asiaticele astea. Ideea care le vine este să le-o dea la întors la toți porcii care le-au bulizat anii de liceu (sau școală generală) și să pună totu pe un canal de youtube.

Ceeace au și făcut, și odată cu zecile de mii de like-uri, share-uri și primele crime comise în numele răzbunării apare un problem. Două își dau seama că habar nu au cine e de fapt a treia din ele. Poate e o fantomă. Poate totul va degera într-un prolaps societal, de la atâtea violențe incitate și postate pe youtube.

Servit de parcă Pussy Riots-ar rătăci printr-un film de Sergio Martino filmul ăsta e în primul rând straniu și-abia în aldoilea rând japonez sau giallo. Și e miez. Miez de miez.

Mențiunea specială Filmul pe care am uitat să-l pun în topul ăsta și nu știu exact pe ce pozitie (14-20) ar intra: From the Dark. Cineva îl dezgroapă pe Nosferatu și un cuplu încearcă să scape cu viață.  Oh-la-lah, irlandezii ăștia au nimerit-o bine. În ciuda sau poate tocmai pentru că se duc cu vampirizmul înapoi (ca iconografie și mod de funcționare) spre Nosferatu.

De final, evident, cele mai bune 5 postere

goodnight_mommy

goodnight_mommy

POD

POD

strange-blood

strange-blood

The witch

The witch

cooties

cooties