top muzical 2015: cele mai 20 de albume

Mi-a luat suspect de puțin să adun cele necesare pentru un top muzical 2015. M-am ales cu 20 de albume must și câteva dureri de cap.

Un top muzical 2015 se poate face, la modul onest din 2 timpi și 3 mișcări. Asta presunpune totuși ceva interes pentru muzicile și albumele din 2015. Să fiu sincer, n-am avut prea mare interes pentru muzicalitatea lu 2015. Decât sporadic și mai ales de prin colaterale. Am ascultat foarte mult hip-hop și puține electronici. Nu am băgat rock, dar m-am treit de câteva ori pierdut prin experimentalizme. Nu ar fi prima oară când mi se întâmplă. Nu am zis pas la multe albume dar am fost la extrem de puține concerte. Am ascultat (involuntar) mult prea multe muzici românești (HATE MAXIM apropos de asta, târfe chelălăind a pulă și cocalari făcând poop music pe tema centrală lamentarea după pizda ei la radio, hip-hop  care sună bine atunci când sună a chestii bine făcute cu vreun deceniu în urmă, rock nema, electronicele nu ajung la radio, etc, same shit). deci nu țtiu exact cum a fost anul ăsta muzical. Nu la modul general. ce-am reținut eu, la modul particular este cam așa.

două mențiuni:

HitNRun, albumul nou al lui Prince. Lansat la modul ăla bășinos specific lu Prince doar pe Tidal și greu de găsit pe online. Nu-i vreo capodoperă, dar are piese bune, piese proaste și piese foarte bune.

Prince

Prince

Black Messiah al lui  d’Angelo and the Vanguard este WOW, dar este și destul de 2014. Decembrie 2014 dacă-mi aduc aminte corect.

dangelo

dangelo

 

 

20 Rae Sremmurd – Sremmlife

20 Rae Sremmurd

20 Rae Sremmurd

primu album de hiphop. Nu n-o să fie în topul ăsta nici Compton, nici prostituarea fluturașului Lamar. Nu pentru că n-ar fi albume bune (sunt albume bine executate, bine gândite, agreabile) dar sunt deja împăiate și gata de expus prin playlisturile oamenilor care de fapt nu ascultă hip-hop. Nu-i abolut nimic nou, sau viu pe ele. Nici măcar Eminem nu slavează Comptonu, care e deja-fait și deja-vu total. Rae Sremmurd fac un album mult mai pop decât îmi palce mie în general rapu, DAR e ceva foarte zemos și întunecat pe acolo. E muzica de party pe oameni cărora nu le e frică s-o ardă cocălăresque. La rigoare imi place mai mult producția decât vocile de pe ScremmLife.

soundcloud

19. Silent Strike – Quasar

19 Silent Strike

19 Silent Strike

Frumos și elegant, cu un touch de jazzy scheisse contrabalansat de-o percepție așa, mai comic-contemplativă. Unul din albumele pe care nu le așteptam, dar odată existente mi-au pleoscăit suspect de mult în playlist. Primul album aborigen, al doilea e ceva mai sus și mult mai altceva.

18. Ratatat – Magnifique

18 Ratatat

18 Ratatat

Moroder a dat-o cu curvele în fasole, nici Jean Michel Jarre n-a excelat prea tare, cu un album so-so salvat de co-laborări. Dar fix pe zona pe care ăi bătrâni ar fi trebuit să performeze la cote maxime vine Ratatat și face ceva mic și magnific. Un album de luxurie electronică understated. OST pentru oameni cu imaginație, un quelquechose solar și joyeux. Fell good pentru lume cu bun-gust.

17.  Eart Sweatshirt – I Dont Like Shit I Dont Go Outside

17 Earl Sweatshirt

17 Earl Sweatshirt

Uneori face și puțoii lucruri bune pentru arte. Pe muzică e cel mai vizibil și deși nu-s prea pasionat de alelate chestii ale lu Earl Sweatshirt albumu ăsta e destul de brici. Pentru că voce și pentru că o producție care e all over the place. Cu nimic de demonstart dar cu mult talent și un pace superb din flow și din album.

16. Abu – Reset

16 Abu

16 Abu

Cea mai pizdy alegere, cea mai elvețiană trupă din top. Alternativ din ăla curat și pateticos cum nu se mai face de prin 2003. Frumos și lipsit de orice complicăciune, salvat de-o voce redutabilă pe live. Dacă nu-i prindeam în concert nici nu intrau în topul ăsta.

15. Arca –  Mutant

15 Arca

15 Arca

Există chestii care pur și simplu n-au cum să nu-mi placă. Un album c-o asemenea copertă, gen. Și muzica, pare-a fi Sigur Ros puși să bage muzică de cameră undeva, în mațele unui mostru extraterestru. Cu rudimente de instrumente și un curaj experimental redutabil. Pur și simplu superb. S-a zis că duce și aduce a Autreche și Aphex Twin, mi-mi pare mai mult Sigur Ros și cu asta basta.

14. Mumdance and Logos – Proto

14 Mumdance and Logos

14 Mumdance and Logos

As fuckin minimal as it gets. și totuși un groove da dreptul megalitic. Recomandare venită din partea mea, ca mare detestator de minimaluri la modul general și minimaluri elctroniste în modul special. deci mdap, fundamental.

13. 13 Jlin Dark Energy

13 Jlin Dark Energy

13 Jlin Dark Energy

Nu mi se întâmplă prea des să am mari revelații apropos de muzică, dar Jlin e una din ele. Veriga lipsă dintre snobism în stare pură și cocălăreală autentică. Sau dintr-o altă perspectivă fix genul de muzică  sub influența căreia iei canișul vecinilor și-l jertfești Satanei izbindu-l repetat de scări și palier. Deci 100% energie, 200%arty-farty 300% superb.

12. Tyga – The Gold Album

12 tyga-gold-album

12 tyga-gold-album

Că tot venise vorba de cocalarisme, iaca un Tyga. Albumu de Aur sau a 18a dinastie. În fine, mie-mi plac și Tyga și Tygga. Ăsta e genul de album pe care-l ascult de prea multe ori, după care, ca să înțeleg de ce l-am ascultat de atâtea ori îl mai ascult câteva zile. Are o pompă sumbră aruncată pe fundal care-mi place.

11. The Flaming Lips – Miley Cyrus and her Dead Petz

11 Miley Cyrus and The Flaming Lips

11 Miley Cyrus and The Flaming Lips

Noul album The Flaming Lips este de fapt un album al lui Miley Cyrus. Un album prelung (vro oră juma) care-a enervat pe toată lumea. Fanii pop și fanii popo ai lui Hannah Montanna n-au avut pe ce da din buci. Intelectualii de ocazie, care ascultă Flammg Lips pentru că se uită și la filme de Miguel Gomes, adică pentru că așa trebuie, să fie ei interesanți, au strâmbat din nas. Mie-mi pare sclipicios de frumos. Cu o senzualitate vintage și mdap, cu o voce mult mai bună decât ar fi de ghicit și antecedentele lu madam disney child. Peste vreo 20 de ani albumul ăsta o să fie probabil ca Bedtime Stories-ul Madonnei. Încă superb.

10. Plurabelle – Arsenal

10 Plurabelle

10 Plurabelle

De la disco la drone și de la parșiv la lasciv, cu un final care-a aduce a orice (inclusiv de parcă electronikat l-ar reinventa din noise pe Marilyn Manson, chiar). Coup de coeur total și oh da. Bun.

09. Oneohtrix Point Never – Garden of Delete

09-Oneohtrix-Point-Never

09-Oneohtrix-Point-Never

Nu pot zice că am înțeles exact ce se întâmplă pe albumul ăsta, dar se întâmplă cât se poate de bine. Fundamentalmente minimal, de facto baroc. Experimentalizm care ar avea ceva de-a face cu Brian Eno, dar care pare mai mult un coșmar al ălora de la Boards of Canada.

08. Meek Mill – Dreams Worth More than Money

08 Meek Mill

08 Meek Mill

Bombast, pompă, flow, furie și ceva ce Jay-Z n-ar fi fost vreodată să facă. Un album aproximativ perfect, petulant până la ceruri. Cu ceva nostalgii și patetizme spumoase de furie cum nu s-au mai făcut de când mai conta Eminem.

07. New Order – Music Complete

06 New Order

06 New Order

După o mizerie precum Waiting for the Sirens Call mă așteptam la tot ce-i mai rău. Dar Music Complete este un fel de Everything That Happens Will Happen Today. Un album bun, actual dar și restrospectiv al unor tipi care chiar au comis muzici de zile mari. Retur înspre disco și new wave, reformulare mai mult sau mai puțin asumată a lui Get Ready. I don’t know what to say, you don’t care anyway.

06. Go MarchGo March

05 Go-March

05 Go-March

Ieri tocmai ce-au luat un premiu Redbul Music Academy, deci mdap sunt electronici și sunt de mare viitor dacă o încep așa, cu un album d-ăsta, cu electro-rock electronic și sobru. Ca plus, pe live sunt pur și simplu fantastici și aduc mai mult a rigoare Laibach decât a chitarizme și nițel synth gen regular Belgian band.

05 Godspeed You! Black Emperor- Asunder Sweet and Other Distress

07 Godspeed You! Black Emperor- Asunder Sweet and Other Distress

05 Godspeed You! Black Emperor- Asunder Sweet and Other Distress

Chitări dronate până dincolo de orice exasperare, ceva epicitate montană de factură clasică. Un experiment mult prea grandeur-oriented. Un studiu de teroare și fascinații rampante, dar date pe slo-mo. Un alt fel de Third. LOVED IT.

04.  FishbachFishbach

04 Fishbach

04 Fishbach

Dacă Francoise Hardy ar fi făcut new wave probabil că ar fi sunat cam așa, doar că mai puțin senzual. Deci WOW colosal pentru franțuzoaica asta , nouvelle Mylene Framer a șantului post-industrial cu melancolii 80iste.

03.  Future DS2

03 Future

03 Future

În 2015 mai hiphop d-atâta nu s-a putut. Pân acu Future a avut 2 albume și-o singură piesă care chiar să fie capodoperă. care părea cam rătăcită pe acolo. Dar Dirty Sprite 2 este exact ce așteptam: mult mai articulat și mai puțin violent decât a putut Future, mult mai soul și TRAP. Oh da. Reascultabil pân la epuizare. Ceeace am și făcut.

02. Bashar Mar Khalife -Ya Balad

02 Bashar Mar Khalife

02 Bashar Mar Khalife

Pianist. Percuționist. Libanez. Minimalist. Orientalist. Post-jazist. Aproximativ sublim.

01. The Black Heart Rebellion – People, when you see the smoke, do not think it is fields they’re burning.

01 The Black Heart Rebellion

01 The Black Heart Rebellion

Nume imposibil de album, da, cum să zic cât se poate de portivit pentru o trupă de post-metal. În fine TBHR înseamnă pentru metal cam ce înseamnă Laibach pentru pop, dar asta e altă discuție. Cam gothic ambientalizat, cam DRONE, cam răgete ocazionale. Melancolii otomane sau amenințări teroriste. Suficient de sublimi cât să facă dintr-un concert mult mai multe decât Mono, și eu credeam că asta este pur și simplu pas possible.