Trance

Rosario Dawson la vaginăul epilat? Yum -Yum. Vincent Cassel  pe post de mafioso? Xcelent. James McAvoy? Cantitate neglijabilă ca în toate filmele în care protagonisticizează. Danny Boyle? L-aș fi preferat pe Guy Ritchie.

Trance este un film frumos din imagine, revolveric din feeling și deloc plicticos. Ar fi fost cumva un film mult mai interesant, intens și agreabil dacă toată povestea cu hipnoze și cu twisturi și cu răs-twisturi ar fi fost played for pulp-ish glam. Cam ca Revolver-ul lui Ritchie, metafizică pompos-ridicolă dar lush & glitzy & self-aware. Dar nu e cazul, iar Boyle (pe care-l suspectez că nu este unul dintre cei mai incapabili de umor oameni) regizează corect și straight-faced o farsă al cărei miez care se poate reduce foarte frumos la Eternal Sunhine of the Hairless Cunt. Orșcum, un film mult mult mai entertaining decât boyle-urile recente (James Franco își taie mâna dar nu moare, ca scârboșenie de film). Mai ales că reușește să fie chiar trancy, cu blured lines între vise, sugestii, amintiri și realități.