The Tribe, Cinemau pur & dur

The Tribe, film ucrainean premiat pe la Cannes este cel puțin genial cel mult capopdoperă. În mod cert, Cinemau  hardcorist superb ansamblat din regie.

The Tribe este una din revelațiile anului 2014. Pentru că are o regie pur și simplu extraordinar organizată, un subiect impecabil articulat și pentru că, lipsit de orice fel de cuvinte, subtitluri și vorbăraie face spectatorul să se uite într-un alt fel la film.

Subiectul e din ăla cu risc maxim: o școală de surdo-muți. Deci adolescenți, chestii sociale. Violență mută, prostituție, ceva amor, mult futai și niște acțiuni feroce. Dacă sunt atât de violenți pentru că sunt adolescenți sau pentru că sunt surdo-muți sau pentru că sunt ucrainieni asta nici că mai contează.

violente

violente

Ce contează e că lipsit de orice fel de dialog, plin de gesticulații (limbajul semnelor) Tribul lui Myroslav Slaboshpytskiy nu pierde absolut nimic din narativ. Ba chiar câștigă ENORM. Fără dialoguri sau subtitluri spectatorul primește un handicap cel puțin la fel de mare ca puștimea pusă pe futut băut și bătut din film. Doar că ei și-au dezvoltat deja un mod optim de funcționare cu handicapul lor, iar ăștia din sală trebuie să… PLM, practic spectatorul trebe să reînvețe cum să se uite la un film. Este o miză majoră, un device intelectual, o găselniță genială și funcționează sublim, da capo al fine. Este nivelul ultim al unor experimente, în majoritate căcăreli oprtuniste pseudo alb-negru și pseudo-mute (de la The Artist la Blancanieves s-au tot văzut în ultimii ani) și este un triumf tocmai pentru că îndrăznește să renunțe la tot balastul narativ și să facă poveste fix din imagine. O imagine fundamentalmente tributară cinema-ului rus, cu cadre largi și foarte aproape de perfecțiuni fotografice.

bude turcesti in sistemul de invatamnt ucrainean

bude turcesti in sistemul de invatamnt ucrainean

Comparat (pe rezonuri intelectuale) cu nenea Haneke, ucraineanul Slaboshpytskiy pare capabil de-o chestie foarte rară: intuiește perfecțiunea vizuală și-o face fără să estetizeze la maxim cadrele minimaliste tributare estetic înspre Ulrich Seidl, și nu doar pentru că Import/Export e amplasat tot în Ucraina.

Ce-ar mai fi de zis este că The Tribe:

  1. Conține cea mai bună secvență de avort din istoria cinema-ului (secvență care face cam cât tot ce-a filmat sau va filma vreodată Mungiu)
  2. Are ca protagonist o brută care mi-a adus aminte de personajul lui Matthias Schoenaerts din Runskop
  3. Se joacă absolut fabulos cu ce însemnă suspans și-o face cât se poate de nimerit pentru subiect și mediu: avem niște surdo-muți, deci toate actele, fie ele violente sau nu, sunt acompaniate de un haos teribil de zgomote. Pe care nu le aude decât spectatorul. Nu există adulți dotați cu simțul auzului în microcosmosul școlăresc prostituant din film, dar creierul e cablat să se sesizeze la cel mai mic zgomot când vine vorba de acțiuni periculoase care au loc pe ecran.
  4. Secvențele de bătaie și de futai sunt cel puțin antologice. Eu de la lupta cu ciocanul din Old Boy n-am văzut ceva comparabil ca impact cu niște luptele din curtea școlii. Ba am mai văzut o singură dată ceva violențe comparabile, în Gutter King.
    lupte libere

    lupte libere

  5. Este într-atât de cinic încât erotizează cinismul. Și suficient de uman cât să dea peste cap zona de contact dintre empatie și nihilism. Asta vine tot dinspre zona de cinema rusesc și fuck it, mi s-a făcut poftă de un Balabanov.
  6. OMFG, noptierele.
    le sexy

    le sexy

  7.  2 scurtmetraje, la fel de mute ale regizorului. cel putin bune, as zice eu.

 

So far, ăsta e film de top 5 pe 2014 și am impresia că ceva la fel de 300% cinema n-o să mai pupăm în 2014. Ba chiar faptul că l-am văzut la Studio în cinema (în cadrul lui Anonimul) și într-o liniște cum nu am mai prins într-o sală de festival de câțiva ani se punctează ca una din marile bucurii cinematografic personale ale anului.