True Detective, sezonul 2: urbanismul corupției

Al doilea sezon din True Detective este fix altfel și fix cum ar trebui să fie un sezon despre Los Angeles. O să auziți și lamentații, dar nu de la mine.

Joi noapte am văzut primele 3 episoade din True Detective, sezonul 2. Destinat Los Angeles-ului, Hollywoodului și completamente diferit de mult-iubitul sezon 1. O schimbare masivă de macaz, deja anunțață și bine calibrată. Woody și Matthew sunt neînlocuibili, mlaștinile din Louisiana cu toate misticismele lor de baltă sunt inegalabile. Asta o știe și Nic Pizzolatto, probabil foarte sensibil apropos de handicapul masiv pe care îl reprezintă un prim sezon mult prea de succes. Deci misticism zero, cinism zero, 4 protagoniști în loc de doi. Sună cam trist și cam compensatoriu, apropos de modul de operare al primului sezon, DAR e mai mult decât atât.

True-Detective-S02

True-Detective-S02

Pentru sezonul 2 din True Detective paradigma vine de la James Ellroy (35% din modul de operare narativ, nu doar pentru că LA Confidential ci pentru că toate alea 4 cărți despre mizeria sexuală și corupția instituționalizată din orașul îngerilor închiriabili pentru futaiuri de-a dreptul demonice) David Lynch (20% din vizual, cu tot cu Mulholland Drive vizibil în primele minute și cu toate fetișurile pentru mobilier și mățăraia stradală din L.A.) și Edward Hopper (vreo 40% din miazmele de stagnant water bed par a fi luate fin din picturile lui).

În parametrii ăștia se mai înfig niscaiva probleme sumbre (impotențe, devianțe sexuale, execuții, corupție la nivel înalt) și gata sezonul. ce-or să zică destul de mulți o să fie apropos de personaje. Că n-au forța necesară. Harrelson și McConaughey erau singurele motoare ale primului sezon. Ei actorii, nu musai persoanjele lor. Los Angeles însuși pare-a fi forța motrică din sezonul doi. Personajele orbecăie printre ițele deloc oculte (so far, dar se aprind niște fitile masive apropos de aspectul ocult) ale propriilor lor trecuturi, mustinde de mizerie umană nonglam și cicatrici de tot felul.

True-Detective-S02

True-Detective-S02

Un detectiv mult prea placid, rutinat în cele mai abjecte manevre (Colin Farrell) luptă pentru custodia unui plod obezoi (care există șanse maxime să nici nu fie fi-su) și încearcă să nu fie lichidat în timp ce face jocurile unui mafiot reconvertit în om de afaceri. O polițistă (Rachel McAdams) suficient de defectă cât să fie self-righteous  feminist se duce rapid spre un altf fel de distrugere decât aia morală. Este pionul (și implicit în viziorul) unui sistem corupt din toate părțile care, de dragul impresiei de responsabilitate și transparență trebuie să se prefacă a investiga măcar o parte din crimele, mitele și traficurile de influență care-l mențin pe linia de plutire. Un soldățoi (Taylor Kitsch) întos din marile aventuri coloniale americane de secol XXI se preface că poate fi polițai de autostradă. Sau că poate funcționa în parametrii normali ai unui cetățean dintr-o zonă lipsită de conflict.

Antagonist ar trebui să fie personajului lui Vince Vaughn, mafiot de afaceri prosper. Până când partenerul de afaceri tzepuitor dispare și toate matrapazlâcurile cu bani faderali încep să fie puse în mare pericol și mafioțeala trebuie dată jos din pod. Acuma viziunea despre L.A. e destul de realistă cât mafia să fie o parte integrată bine în sistemul de poliție și finanțe, deci numai antagonist nu avem.

 Toți ăștia patru protagoniști sunt abulici, dar pe undeva încep să implodeze. Asta e ok, dar ar fi fost și mai ok dacă măcar unul era over-the-top la modul ăla interesant utilizat pentru personajul lui McConaughey. Conform logicii lui Ellroy ar trebui să fie personajul lui Farrell, care acilea este cel mai somnolent. Conform logicii de TeVeu ar fi trebuit să fie personajul lui Vince Vaughn, care  fiind la fel de somnambuluist ca celelte persoanje nu are nici carisma nici credibilitatea nici alura amenințătoare care să-i asigure veun fel de funcționare. O fi zona epicentrul doftoriciților cu cocaine și drogați cu noile prozacuri, dar măcar un personaj ar trebui scos din mood-ul ăsta.

So far avem 3 crime, o tentativă de asasinat, două felații, o impresie de puzzle care se conturează din piese juxtapuse aleatoriu. CE-ar mai trebui pentru alelate 5 episoade sunt niște violențe exemplare și nu ar strica deloc un cameo de prin sezonul 1, sau ceva care să lege, pe ultimă sută de metrii chestiile din Louisiana cu astea din L.A. Ah, și prin cameo nu mă refer strict la Alexandra Daddario  la bustul gol, deși ar fi frumos să se egaleze la raionul mamar situațiile din primul sezon. Care aruncă o umbră mult prea lungă și mult prea densă peste debutul de sezon 2. Și nu n-am reușit chiar tot timpul să ies din zona de comparații, care mdap, e injustă dar și inevitabilă.

De final am de zis atât: MUZICILE, omfg, muzicile.