Upgrade Soul efectiv briliant

Upgrade Soul este un roman grafic care face ce-ar fi făcut și alde Cronenberg dacă s-ar fi dus pe zona emoțională a clonării umane.

Despre Upgrade Soul am avut niște dubii. Era premiat și ridicat în slăvi de destul de mulți cât să fie suspect. Dar l-am luat, l-am citit da capo al fine fără pauze și mdap, este cel mai deștept comics al lui 2018.

Graficul este mijtocuț, just pentru narativ dar deloc genial sau inovator. Povestea e Bună, cu doi boșorogi bătrâni și bogați care ar mai avrea niște zeci de ani în plus la viață și se oferă drept primi-beneficiari ai unui sistem de rejuvenare vaginală, pardon celulară. Pe care l-au sponsorizat la greu. Nu-s primii beneficiari, sunt doar primii cobai umani ai unui proces care-i secătuiește de toate cele pe care le mai aveau pe post de stamină și energie în organism. Ca să rezulte ceva ce ar fi putut să fie copii, ar fi putut să fie clone dar de fapt sunt 2 mutanți urât-mirositori care seamănă cu niște cartofi. Și care au toată forța intelectuală pe care hodorogii au piedut-o.

Experimentul și evenimentele au loc într-un liceu abandonat dintr-un orășel izolat și asta oferă destulă izolare pentru ca mințile geniale care au conceput experimentul și victimele bogate care l-au finanțat și suferit să aibă tot timpul ca s-o ia razna bine de tot. Asta e partea de schelet narativ și e foarte bună foarte mișto, foarte B-Series. Ce vine peste și mai ales ce mișună pe dedesubturi este însă genial. Discurs despre frica de moarte, ramolisment și despre responsabilitate și despre ce însemană de fapt să fii. Sa fii om și să fi individ unic. Să fii responsabil nu doar pentru viața ta de până acum dar și pentru viața ta de după ce iluzile au dat un chix scabros dar totuși fascinant.

Pentru un roman grafic greu de la texte dialoguri și idei Uprage Soul face o minune multiplă: livrează și emoție, și frisoane și întrebări fundamentale fără să se înece în blocuri de text, reușind să fie vizualmente vorbind chiar aerisit. Ezra Claytan Daniels știe de unde vine (Faust și Frankenstein ) și încotro se duce (Cronenberg solar și teritoriile prin care-a țopăit The Shape of Water). Doar că o face cu mai multe fler (dar și la fel de mult melo) ca del Toro și cu mai puțină opresie decât Cronenberg (deși da, body-horror cât cuprinde, mai ales pe psihologic).