White Bird in a Blizzard

Gregg Araki, autor mai queer de felul lui ,se decide să color within the lines iar rezultatul, White Bird in a Blizzard, este un film minunat cu Eva Green.

Cu White Bird in a Blizzard nenea Araki face o chestie foarte rară și deosebit de frumoasă. Un film “cuminte” care este și un film de autor și un film teribil de bun și o dramă thriller foarte accesibilă.  Povestea vine dintr-un roman de Laura Kasischke și e cam simplă. După ce mama ei dispare brusc, o fată de liceu încearcă să-și continue viața, cu futaiurile, amorurile și durerile de rigoare. Ce nu-i deloc simplu este tonul pe care-l alege Araki: ceva între indie com și dramă ușor supra-naturală în care fantoma Evei Green apare prin vise și amintiri, iar juna orfelină încearcă să-și ducă viața mai departe. Și să afle dacă fantoma chiar e fantomă, adică dacă mă-sa a murit, a fost ucisă sau dacă pur și simplu s-a săturat și a plecat de lângă soțul anost și fiica jeune & jolie care începea să-i devină rivală.

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green


Miezul este fix Eva Green care e și superbă și excelentă într-un rol de mașteră demnă de Albă-ca-Zăpada, și din modul ei disfuncțional de-a fi se mișcă toare rezonurile personajelor și implicit ale filmului. Soțul cel cuminte & anost este un personaj minunat de dificil de calibrat și Christopher Meloni îl joacă execlent. Fiica ei (Shailene Woodley), care ar trebui să fie protagonistă, dar  care este mai mult pretext,  ajunge fix genul ăla de persoanj adolescent care fiind foarte real(ist) nu apare prea des prin cinema-ul american. Nu-i nici proastă, nici majoretă, nici nerd. E o adolescentă care vrea să se fută mai bine și care-i capabilă să nu se îmbârlige în orice căcat. Boyfriendu tâmpițel și  deloc talentat la ceva (Shiloh Fernandez) amica obezoaie (aia din precious)  și gheul satului (Mark Indelicato) sunt destul cât s-o țină pe linia de plutire.

si obezele au dreptul la vise umede nu

si obezele au dreptul la vise umede nu

iubitu

iubitu

Christopher Meloni

Christopher Meloni

anturaju

anturaju

some teenage rumble

some teenage rumble

Gregg Araki are destul fler încât să nu iasă nici măcar cu un centimetru în afara codurilor oficiale de-a face melodramă, dar e totuși  100% arthouse ce reiese. Un hibrid bizar de American Beauty și The Lovely Bones, mustind de tristeți lucide care excelează din imagine (filmat de-o tipă, Sandra Valde-Hansen care-a mai lucrat cu Araki și la mizeria de Kaboom).

Un film prin care se întâmplă foarte multe suspiciuni și tensiuni sexuale, furii și ratări. Așa arthouse accesibil și foarte clar cum este el,  White Bird in a Blizzard este una din puținele povești valabile despre adolescențe și maturizare recente și un exemplu foarte fericit  de regizor mai  punkist & 100% superficial  care excelează la formule clasice, complet asumate și foarte frumos prelucrate.

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

Eva Green

am zis ca are imagine foarte buna

am zis ca are imagine foarte buna