Winter Sleep, un Palm d’Or pentru #nimicnou

Palmdorizat pe 2014 Winter Sleep este o melodramă cehoviană corect executată dar deloc spectaculoasă.

Pentru Winter Sleep aveam așteptări mari dar și curiozități masive. Nu pentru că Palm d’Or, nu pentru că durează cât un sezon din Suleyman Magnificul cât pentru că Nuri Bilge Ceylan a făcut un tapet pe care-l detest (Uzak,  frumos vizual dar plictis în stare pură fără ceva de zis) dar și-o capodoperă absolută, recte Once upon a Time in Anatolia. Am mai văzut ceva din Climates (dar am adormit), deci nu știam încă ce să cred că-i poate, de fapt și de drept pielea.

sotia filantroapa

sotia filantroapa

Ce-am văzut la Studio (și se dă și azi la Patria, de la orele 17:00) a fost o melodramă foarte corectă, foarte umană, cu extrem de multe dialoguri cehoviene și cu nițele exterioare din alea foarte frumoase și foarte frumos filmate. Un film corect, de interior hotelier, preocupat mai mult de personaje decât de vreun fel de acțiuni sau viziuni societale de ansamblu. Foarte mult dialog, impecabil susținut din actorie și regie (nu m-am plictisit decât pe ultimele 15 minute când mizele narative și emoționale s-au jucat dar filmul se mai continuă) dar prea puțin cinema memorabil sau interesant.

copilu problema

copilu problema

Ce se întâmplă e simplu: un  hotelier de vreo 50 de ani trăiește, rentier-style, împreună cu sor’sa, și ea bătrâioară și soția cam jună (vreo 30 și un pic) în complexul de camere săpate în rocă (cappadochia-style) care le servește drept casă și hotel. Și are mici probleme cu unul din chiriași (care nu-și poate plăti chiria) și cu viața în general. Ce probelme poa să aibă cu viața echivalentul de Cappadochia al unui personaj demn de Cehov?  Absolut niciuna. Problemele lui sunt din alea generate de plictis și de pretenții. Fix problemele fundamentale ale vieții  medicore a oamenilor cu bani și pretenții din provincie.

intelectualii la sueta

intelectualii la sueta

Și protagonistul și femeile din viața lui sunt niște închipuiți. El se crede intelectual, sor’sa se crede victimă, nevăstă-sa se crede filantroapă. Nu sunt niște gunoaie umane, chair fac lucruri concrete în domeniile în care-și închipuie că ar activa. Soțioara vrea să facă fund-raising pentru renovarea unei școli, sora vrea să se împace cu soțul de care-a divorțat pentru că o bătea și nenea protagonsitul scrie articole din alea patetice demne de reviste de provincie.  Niște putori leneșe care nici măcar nu-s capabile să se bucure plenar de huzur au scurte intersectări cu alt sortiment de putori: talpa țării, doi frați, unul imam, altu infractor, recte chriașii rău-platnici. E tentant să le iei partea până Ceylan îl aduce pe imam în vizită la hotelier și are o loc o secvență pur și simplu minunată. Profundă și fără vreun fel de fasoane vizita asta e cel mai frumos joc de putere și character establishing moment posibil. Mai înspre final soția hotelierului îl va vizita pe imam, într-o reversie/reflecție a jocului de putere de la început.

La chestia asta cu vizitele tocmai ce  m-am gândit acuma, în timp ce scriam textu. Deci da, există destule profunzimi în Winter Sleep cât să fie o melodramă bună. Dar ceva îi lipsește. Nuri Bilge Ceilan face bine ce afce și e uimitoare abilitatea de-a afce dramatugie și de-a o susține, la modul concret din muuuuuult bla bla. Dar nu încearcă și nu riscă nimic.

winter sleep poster

winter sleep poster