The Wolf of Wall Street

Trei ore de film inseamnă pur și simplu un film lung, nu un Film Mare.  Martin Scorsese  salvează parțial Wolf of Wall Street prin umor și din ritm.


Un film văzubil, agreabil,dar nu chiar lăudabil, despre EXCES. O frescă a vieții de badboy care ajunge prin forțe proprii over-privileged și care tot prin forțe proprii reușește să nu dea colțul. Deși așa ar fi fost frumos și just. Dar nu mai crede nimeni în justiție (fie ea divină au ba) și să fim realiști, lui Martin Scorsese i-au plăcut sincer dintotdeauna băieții răi care make it big and blow it all to pieces.

The Wolf of Wall Street

The Wolf of Wall Street

De la Bringing Out the Dead (1999) Scorsese nu a mai făcut vreun film admirabil sau lăudabil. A confundat și în Aviator și în Gangs of New York dimensiunea cu calitatea și durata cu profunzimea. Face același lucru și cu Wolf of Wall Street, doar că rezultatul este mult mai palatabil. Nu-i meritul lui DiCaprio, este mai mult conjunctură. Un film care începe cu protagonistul prizând coca de la o târfă din cur nu are cum să fie la fel de abject ca Gangs of NY sau la fel de pretențios ca Aviatorul. Și nici vomă cu muci ca Hugo Cabret nu are cum fi.

Deci povestea (bazată pe viața si faptele reale ale lui Jordan Belfort, pentru care, între noi fie vorba ar fi trebuit să plătească cu viața) este VERY AMERICAN SUCCES AND EXCESS STORY. Pulet bursier anonim, protagonistul ajunge aproape de cașcaval dar cade și se ridică la loc pe seama pulimii și-a sistemului financiar nereglementat. Ajuns pe vârful muntelui de bani, Belfort a făcut cam ce-am face oricare dintre noi: târfe, droguri și mașini (se presupune rima cu pentru toți băieții mei).

The Wolf of Wall Street

The Wolf of Wall Street

Apros de târfe, duduia nevastă. Pe actriță o cheamă Margot Robbie și este foarte talentată. Un fel de outback barbie trash version of Charlize Theron. De la Sharon Stone în Casino n-a mai avut Scrosese o demoazelă atât de teribil de hot în filmele lui. Apropos asta nu-i singura chestie care m-a întors cu gândurile spre Casino.

WOWS este un altfel de cazinou, dar în mod mai abstract aș zice că-i un alt fel de Nymph()maniac. E la fel de excesiv, are wealth-porn în loc de futai porn, durează prea mult, are bucăți cam inegale (ca ton acilea, la LvT erau și calitativ inegale dar nici WOWS nu se prea ține la final) are protagoniști care sunt niște mizerii umane (vai, sau poate bieții de ei, doar bolnavi)  totalmente dependenți de un life-style aparent dezirabil…

Diferența ar fi că de la LvT aștept chestii care să depășească Nimfomana, iar de la Scorsese nu cred că se mai poate nici măcar ceva care să fie egal cu Lupul de pe Strada Zidului.

Și come to think about it Lupu ăsta e cam Mare Gatsby. Doar că și narativ și cinematografic superior. Cu Mult. Și filmelor cu Great  Gatsby și cărții ăleia jenante.

The Wolf of Wall Street

The Wolf of Wall Street

Una dintre cele mai excelente chestii posibile la un film lung regizat de un Scorsese obosit este că există, ca și în cazul filmelor lui Woody Allen un ciorchine de actori și actrițe foarte buni care stau la coadă ca să facă figurație (cameo, rol secundar, whtvr). Prin WOWS sunt excelentisssimi și Jean Dujradin (bancher elvețian slinos) și Kyle Chandler (agent de la fisc, ăla de-avea cotoi portocaliu și ziarul de a doua zi & trebuia să preîntâmpine accidente în Early Edition) și Joe Bernthal (Walking Dead, d’oh dar și Rampart și Grudge Match). Mai apar și doi regizeuri (John Favreau & Spike Jonze) și Shea Whigham (din Boardwalk Empire) Plus Johanna Lumley (Absolutely Fabulous!) și mai ales Matthew McConaughey. Ca prim mentor și slinoșenie bancară plină de stil.

 The Wolf of Wall Street

The Wolf of Wall Street

DE CE și cine s-o fi gândit la gluma foarte proastă de-al nominaliza pe scârnâvia diform mucilaginoasă de Jonah Hill la Oscar, asta e o întrebare foarte bună. Enfin, faptul că este o bucată dezgustătoare de rahat netalentat la acting probabil a jucat un rol important.

The Wolf of Wall Street

The Wolf of Wall Street

Există în Wolf of Wall Street niște momente WTF de dimensiuni sublime:

  • o secvență de furtună pe mare (ăla era fostul yacht al lui Coco Channel, nah, gen trivia;
  • Beni-FUCKING-Hana!!!;
  • Ca Plane pour Moi pe ost (și de fapt tot OST-ul e genial și e pure 90s trash);
  • și ultimul dar și cel mai bun moment e cu dus-întors excelent jucat din mize. La început McConaughey (șef și mentor) și DiCaprio (proaspăt angajat) se duc la resturant și complet prăjit de la droage și de la alcooluri. Și McConaughey se bate la modul mârlănesc jovial bețivan stilat cu pumnul în piept. Spre final DiCaprio reia gestul în fața angajaților lui. Dar gestul lui și mai ales al ălora apare totalitar, caricatural și maimuțesc.
  • soțioara declară interdicție la vagin dar, vai, inopinat și-l exhibă pentru bodiguarzi.
Give all awards to Matthew Mcconaughey

Give all awards to Matthew McConaughey

Și decât câteva postere alternative